Este o afecțiune caracterizată printr-o acumulare excesivă de grăsime corporală. Are multe efecte negative asupra sănătății. Dacă greutatea corporală a unei persoane este cu 20% mai mare decât ar trebui, aceasta este considerată obeză.
Definirea obezității
Există multe moduri prin care starea de sănătate a unei persoane în raport cu greutatea sa poate fi clasificată, dar cea mai utilizată metodă este indicele de masă corporală (IMC).
IMC este o măsură a faptului că aveți o greutate sănătoasă pentru înălțimea dvs. Puteți utiliza calculatorul de greutate sănătoasă IMC pentru a vă calcula scorul.
Pentru majoritatea adulților, un IMC de:
- 18,5 până la 24,9 înseamnă că ai o greutate sănătoasă
- 25 până la 29,9 înseamnă că ești supraponderal
- 30 până la 39,9 înseamnă că ești obez
- 40 sau mai mult înseamnă că ești foarte obez
IMC nu este folosit pentru a diagnostica definitiv obezitatea, deoarece persoanele care sunt foarte musculoase au uneori un IMC ridicat, fără exces de grăsime.
Dar pentru majoritatea oamenilor, IMC este un indiciu util pentru a stabili dacă sunt o greutate sănătoasă, supraponderală sau obeză.
O măsură mai bună a excesului de grăsime este circumferința taliei, care poate fi folosită ca măsură suplimentară la persoanele supraponderale (cu un IMC de 25 până la 29,9) sau obezi moderat (cu un IMC de 30 până la 34,9).
În general, bărbații cu o circumferință a taliei de 94 cm (37 inchi) sau mai mult și femeile cu o circumferință a taliei de 80 cm (aproximativ 31,5 inchi) sau mai mult sunt mai susceptibili de a dezvolta probleme de sănătate legate de obezitate. (Sursa: NHS-UK)
Probleme de sănătate legate de obezitate
Obezitatea este o problemă de sănătate foarte importantă, deoarece este cauza principală a multor boli și este dăunătoare pentru sănătatea generală. De exemplu, bolile cardiovasculare, în special atacurile de cord și accidentul vascular cerebral, cauzează 17 milioane de decese pe an în întreaga lume, fiind cauza principală a deceselor care pot fi prevenite. Fumatul și obezitatea sunt cele mai importante cauze care pot fi prevenite ale bolilor cardiovasculare. În plus, numărul deceselor cauzate de diabetul de tip 2, asociat direct cu obezitatea, va crește cu 50% în următorul deceniu.
Dacă rata mortalității este considerată 1 când indicele de masă corporală este între 20-25, nu are loc o creștere semnificativă între 25-30, dar rata devine de 1,5 ori mai mare când masa corporală depășește 30, devine de 2 ori mai mare când este intre 35-40, si devine de 2,5 ori mai mare cand masa corporala depaseste 40. Dupa IMC 30 apare o crestere semnificativa a riscului de boli comorbide precum diabetul si hipertensiunea arteriala.
-
- Probleme cardiovasculare: Boală coronariană, insuficiență cardiacă congestivă, boli vasculare obstructive, stază venoasă la nivelul picioarelor, vene varicoase.
- Diabet de tip 2
- Unele tipuri de cancer (cancer de uter, sân, prostată și intestin gros)
- Hipertensiune
- Dislipidemie (creșterea nivelului de colesterol și trigliceride din sânge)
- Accident vascular cerebral
- Probleme ale sistemului digestiv: ficat gras, pietre la vezica biliară, boala de reflux gastroesofagian
- Boli ale căilor respiratorii: apnee în somn, sindrom de hiperventilație, embolie pulmonară
- Probleme ale sistemului musculo-scheletic: osteoartrita (deteriorarea cartilajului articular), imobilitate, hernie de disc lombar
- Probleme urogenitale: Nereguli menstruale sau amenoree, ovare polichistice, infertilitate, incontinență urinară.
- Probleme psihosociale: dizabilitate profesională, expunere la discriminare socială, depresie
Măsurarea obezității
Cea mai practică metodă de măsurare destinată evaluării obezității este indicele de masă corporală (IMC), valoare calculată prin împărțirea greutății corporale la metrul pătrat. Dacă valoarea IMC-ului tău este între 20 și 25, înseamnă că greutatea ta se află în limitele ideale. Dacă această valoare variază între 25 și 30, puteți fi considerat supraponderal. Daca valoarea IMC este peste 30, se poate spune ca esti in grupa obezilor.
Obezitatea la nivel mondial
Obezitatea este o problemă de sănătate publică în creștere, atingând proporții epidemice atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare. Potrivit studiului MONICA, cel mai cuprinzător studiu realizat pe această temă care a durat 12 ani; existau 400 de milioane de obezi și peste 1,4 miliarde de persoane supraponderale în lume în 2008, iar aceste cifre au ajuns la 700 de milioane și, respectiv, la peste 2,3 miliarde în 2015.
În Statele Unite, unde obezitatea este cel mai frecvent întâlnită, aproape unul din trei adulți devine obez. Albania, Bosnia și Regatul Unit sunt principalele țări europene în acest sens. În aceste țări, rata obezității a ajuns la 36%.
Potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății, obezitatea este responsabilă de 80% din diabetul de tip 2, 35% din bolile ischemice ale inimii și 55% din hipertensiunea la adulții europeni. În fiecare an, peste 1 milion de adulți își pierd viața din cauza afecțiunilor asociate cu obezitatea.
Obezitatea infantilă este, de asemenea, la un nivel alarmant. S-a raportat că rata obezității infantile este de 10 ori mai mare decât valorile din 1970. Spania și Portugalia sunt țările cu cele mai mari rate de obezitate infantilă care a atins 35%.
Din nou, Organizația Mondială a Sănătății a raportat că 30-80% dintre adulți și 20% dintre copii și adolescenți sunt supraponderali în Europa; iar dintre ei, unul din trei este obez.
Care sunt cauzele obezității?
Obezitatea este o boală multifactorială; cu alte cuvinte, este o boală în care multe cauze joacă un rol. Dintre acestea, supranutriția, malnutriția și activitatea fizică inadecvată sunt considerate a fi cele mai importante cauze. În plus, factorii genetici, de mediu, neurologici, socioculturali și psihologici joacă, de asemenea, un rol. Ratele de creștere a obezității infantile în întreaga lume sugerează că factorii de mediu sunt mai proeminenti decât factorii genetici.
S-a descoperit că regimurile alimentare din primii ani de viață afectează obezitatea la vârste mai târziu. Potrivit studiului Organizației Mondiale a Sănătății, riscul de obezitate și boli cronice poate fi scăzut la copiii alăptați exclusiv la sân pe o perioadă de 6 luni, cu alăptarea continuă timp de cel puțin 2 ani. Pentru a rezuma factorii eficienți în obezitate;
1-Consumul excesiv de calorii
Aportul caloric al oamenilor din aceste zile este mai mare decât cel al generațiilor anterioare. Factorul nu este doar accesul ușor la alimente ieftine și bogate în calorii, ci și faptul că alimentele devin din ce în ce mai multe alimente procesate, cu conținut mai mare de zahăr industrial. Mai mult decât atât, aceasta nu este o problemă suferită doar de țările dezvoltate, ci arată o creștere în toată lumea.
În ciuda miliardelor de dolari cheltuite pentru studii de conștientizare a publicului menite să încurajeze oamenii să mănânce sănătos, marea majoritate a societății continuă să mănânce excesiv. Prevalența obezității s-a dublat în întreaga lume în ultimii 10 ani. De exemplu, prevalența obezității în Statele Unite, care era de 14% în 1980, a ajuns la 31% până în 2000.
Potrivit studiilor, consumul de calorii în SUA, care era de 1.542 pe zi pentru femei, a crescut până la 1.877 pe zi până în 2004. Iar la bărbați, cifra a crescut de la 2.450 la 2.618 în aceeași perioadă. Cea mai importantă cauză a acestei creșteri a aportului caloric este boom-ul alimentelor cu carbohidrați și a producției de zahăr experimentate sub forța industriei. Cel mai important factor responsabil pentru creșterea aportului caloric – în special la adolescenții tineri – este consumul de băuturi dulci și fast-food-uri. Consumul de fast-food s-a triplat în ultimele trei decenii.
Alte motive care cresc consumul de calorii sunt faptul că lobby-urile zahărului au influență asupra politicilor alimentare; politicile agricole au deschis calea pentru consumul de alimente mai ieftine și de proastă calitate în special în țările dezvoltate; iar alimentele precum porumbul modificat genetic și siropul de porumb sunt mai ieftine decât legumele și fructele.
Contrar credinței populare, obezitatea nu apare instantaneu; in schimb, apare ca urmare a acumularii excesive de calorii treptat de-a lungul anilor. De exemplu, să luăm în considerare o femeie de 40 de ani care cântărea 105 kg, care cântărea 60 kg când avea 20 de ani. Această persoană a câștigat aproximativ 2,5 kg în fiecare an. 1 kg de grăsime corespunde la 3.500 de calorii. În consecință, 2,5 kg de grăsime corespund la 17.500 de calorii. Aportul caloric mediu zilnic este echivalent cu 1.800 de calorii. Aportul caloric mediu anual este de 657.000 de calorii. Așadar, ea s-a îngrășat 2,5 kg în fiecare an tocmai datorită aportului caloric excesiv într-o cantitate cu 2,6% mai mare decât ceea ce putem arde pe zi, adică 48 de calorii în plus pe zi. 48 de calorii corespund aproape o jumătate de felie de pâine. Acest exemplu arată importanța dezvoltării unor tactici de nutriție înțeleapte pentru prevenirea obezității. De asemenea, oferă indicii despre imposibilitatea de a trata obezitatea doar prevenind acele 50 de calorii în plus. Dacă ar fi posibil, dieta și exercițiile ar funcționa la toți pacienții.
Pe măsură ce cantitatea de mișcare a scăzut, cantitatea de aport caloric a fost minimizat. Dar problema nu este doar aportul caloric. Activitatea fizică afectează chiar și funcționarea hormonilor tăi și procesele necesare atunci când alimentele pe care le consumi sunt procesate. În multe studii au fost dovedite efectele benefice ale activității fizice asupra nivelului de insulină. Un studiu publicat în numărul din ianuarie 2012 al Jurnalului American de Medicină Preventivă a arătat că copiii care aveau televizor în dormitor au un risc mai mare de a deveni obezi și supraponderali, comparativ cu cei care nu aveau televizor în cameră.
3- Somn inadecvat: Studiile au arătat că somnul inadecvat dublează riscul de obezitate. Acest risc este atât pentru copii, cât și pentru adulți. Epidemia de obezitate la copii și adulți este paralelă cu epidemia tăcută de insomnie. Scurtarea duratei de somn și scăderea calității somnului duc la dezechilibru hormonal și creșterea apetitului. Când nu dormi suficient, corpul tău secretă grelină, un hormon care stimulează apetitul. Somnul inadecvat duce, de asemenea, la o producție inadecvată a leptinei, un hormon care suprimă apetitul.
4- Alimentele care afectează sistemul endocrin, care interferează și cu metabolismul grăsimilor: Un studiu realizat la Universitatea din Barcelona a arătat că aportul de fructoză (zahăr din fructe) afectează metabolismul energetic al lipidelor și, în consecință, duce la ficatul gras și sindromul metabolic. Fructoza este practic metabolizată în ficat. Ficatul este organul țintă, unde consumul de zahăr provoacă efecte metabolice. Studiul a arătat că o afecțiune similară cu sindromul metabolic s-a dezvoltat la șobolanii hrăniți cu alimente care conțin fructoză, care a cauzat niveluri mai mari de lipide din sânge, ficat gras și, în cele din urmă, a dus la hipertensiune arterială, rezistență la insulină, diabet și obezitate.
Dieta dezechilibrata si lipsa exercitiului fizic sunt factorii cheie responsabili pentru cresterea obezitatii si a altor boli metabolice in societatile moderne. Noile studii epidemiologice au arătat că consumul de băuturi îndulcite cu fructoză are efecte mai severe asupra femeilor în special. Fructoza este abundentă în special în siropul de porumb, care este folosit la producerea aproape a tuturor băuturilor industriale.
Cercetătorii de la Universitatea Yale au comparat efectele fructozei și glucozei asupra creierului cu scanările RMN și au afirmat că o dietă bogată în fructoză poate fi cauza de bază a actualei epidemii de obezitate.
Într-un articol publicat în JAMA (Journal of the American Medical Association), s-a afirmat că regiunea din creier care reglează apetitul a devenit activă la persoanele care consumau glucoză, dar au rămas inactive atunci când consumau fructoză. Dacă acele regiuni devin active, se eliberează hormonii care produc senzația de sațietate, adică stimulentele care vă spun să nu mai mâncați.
5-Anumite medicamente: Conform unui articol publicat în Annals of Pharmacotherapy, unele medicamente prescrise în mod obișnuit pot determina creșterea în greutate. Acest efect al corticosteroizilor și al unor antidepresive în special este cunoscut. Deoarece efectele acestor medicamente variază de la persoană la persoană, alternativele lor ar trebui să fie preferate (dacă este posibil), în special la persoanele supraponderale și obeze.
6-Perpetuarea obezității fizice: Se știe că pierderea în greutate devine mai dificilă în paralel cu durata perioadei în care o persoană este supraponderală. Aceste informații sugerează că obezitatea este o afecțiune care se întărește singură și încearcă să devină o stare permanentă. Potrivit unui articol publicat în Journal of Clinical Investigation, unele descoperiri obținute în experimente pe animale au sugerat că obezitatea este o afecțiune care se întărește pe sine. Aceste descoperiri arată importanța intervenției în obezitatea infantilă cât mai devreme posibil și a asigurării copiilor să fie protejați de această afecțiune – care le poate afecta întreaga viață – și să fie tratați cât mai curând posibil.
De asemenea, acest studiu clarifică de ce adulții au dificultăți în a slăbi cu succes doar cu dietă și exerciții fizice, după ce au atins un anumit grad de obezitate. Pe lângă acest studiu, cercetările publicate în revista Nature Communications în 2015 au arătat că pierderea în greutate devine mai grea în paralel cu creșterea grăsimii pe care o purtăm în corpul nostru. Cu cât crește mai mult grăsimile, cu atât se produce mai multă o proteină care împiedică organismul să ardă grăsimile.
7-Genă obezității: Potrivit unui articol scris de o echipă de cercetători de la University College London, publicat în numărul din iulie 2013 al Journal of Clinical Investigation, o genă defectuoasă numită FTO pare să fie cauza supraalimentării la unul din 6. oameni. Persoanele care poartă varianta genei FTO tind să mănânce mult mai multe alimente bogate în energie și grase și sunt în general obezi. Astfel de oameni au nevoie și de un timp mai lung pentru a simți sațietate.